The floor bed

Când eram mică adoram să dorm pe jos. Așa, pe o plapumă sau cine mai ține minte pe ce. O vreme am uitat, dar când copilul ăl mare m-a surprins coborând noaptea din pat și culcându-se pe jos (părând că știe EXACT ce face!) mi-am amintit de mine. Surpriza din partea copilului a continuat apoi mai multe zile. Vă întrebați probabil cum poate să fie o surpriză continuată. Păi în prima noapte a fost surpiza: Ioi, se culcă pe jos! A doua noapte: Ioi, dar se culcă iar pe jos! Deci n-a fost doar o întămplare! A treia: Ioi, se pare că îi place să doarmă pe jos! Cam așa.

N-a știut google să-mi spună dacă există o explicație pentru plăcerea copiilor de a dormi pe jos, dar se pare că-s mulți din ăștia mici care preferă parchetul, sau în cel mai bun caz, o saltea pusă pe jos în locul patului. Cel puțin pentru o vreme (vreo două luni, în cazul nostru). Deși eu n-am avut nevoie de motive serioase (nici mai superficiale) pentru a lăsa copilul să doarmă liniștit unde vrea, acestea se pot găsi: nu mai există riscul să cadă din pat, nici riscul de a se mai teme că se ascund cine știe ce vietăți periculoase pe sub pat și alte asemenea.

În plus față de motivele găsite de copii și neștiute poate de noi mai e ceva: eu găsesc chiar drăguțe saltele așezate pe jos. Dau așa, un aer de aventură, nu vi se pare?