Chic Bites – Delicioasa pâine țărănească cu cartofi coaptă într-o bucătărie urbană

Ce titlu lung! Dar pentru ceva atât de gustos aveam nevoie de un titlu lung, care să spună multe. Să spună în primul rând că, pentru mine, pâinea este ceva ce se poate încadra în categoria Chic Bites. Pâinea bună, adică, aia cu coaja aurie și tare și cu miezul cu găuri, pe care îmi place să i devorez proaspătă și goală. Nu aia de o cumperi de la magazinul din colț și pe care dacă o strângi în mână mai tare se face cât o chiflă. Să mai spună (titlul, adică) și că este făcută după rețeta țărănească 100%, munca mea fiind direct și atent supravegheată de o doamnă ce a copt sute de pâini într-un cuptor adevărat dintr-un sat uitat de lume. Doamna se afla la mine în vizită, așa că am profitat de ocazie și, pentru că îmi doream oricum să particip de mult la un atelier de pâine, l-am făcut acasă. Și tot titlul mai spune că e pâine cu cartofi (my guilty pleasure).

Vă mărturisesc înainte de toate că pâinea asta țărănească de care vă zic se frâmântă timp de O ORĂ și că e cam greu să o facă o singură persoană, tot datorită frământării care se face cu două mâini. Adicătelea o persoană trebuie musai să țină castronul și să toarne făina. Nu am fost inspirată să o filmez pe tanti în acțiune când mi-a arătat cum se face, dar când voi mai face pâine cu ea (la următoarea ei vizită) sigur voi fi pregătită și îi voi adăuga acestei postări și un filmuleț  ca să vedeți cum se frământă corect. Până atunci vă spun că frământatul se face cu pumnul strâns (ca la box) apăsând de sus în jos în cocă, cu ambele mâini. Apoi mai sunt tehnici suplimentare, de a aduna de pe margini, de a ridica coca de dedesub și a umfla cumva. Nu sunt expertă în pâine, de fapt este cred a trei pâine pe care o fac, dar tanti asta de care vă spun este. Iar eu vă prezint aici ce mi-a arătat ea.

Așadar, dacă vă încumetați (iar eu zic să o faceți măcar o dată, de dragul gustului divin) vă trebuie:

2 kg făină, 1 pachețel drojdie proaspătă, 9 cartofi medii spre mari, cam 500 ml apă călduță plus încă o jumătate de cană pentru dizolvarea drojdiei, 2-3 linguri de sare și…maia. Dar nu maia din aceea doar din apă și făină, ci maia cu drojdie, adică o părticică din coca de dinaintea introducerii pâinii anterioare la cuptor. Mie mi-a adus tanti…Lenuța să-i zicem :). Dar mi-a spus că se poate face și fără (adică doar cu drojdie), dar că așa, cu maia, iese mai bună.

Procedura este așa: cartofii se fierb și se dau pe răzătoare cât însă sunt calzi. Drojdia se amestecă cu o jumătate de cană de apă caldă și cu o două, trei lingurițe de făină. Se lasă până ce începe să facă bule și să crească. În câteva linguri de apă se dizolvă și maiaua care după dizolvare se adaugă la cartofii fierți. Într-un castron mare se pun cartofii (cu maiaua), drojdia dizolvată în apă și apoi se toarnă apa încălzită un pic (în care s-a pus sarea în prealabil). Se amestecă bine până ce cartofii sunt complet zdrobiți și nu se mai simt cocoloașe. Apoi se adaugă treptat făina și începe frământatul. În această ordine este un pic mai greu de estimat exact cantitatea de făină, așa că s-ar putea să fie nevoie de câtea zeci de grame în plus. Se poate face și invers (cartofi, făină, maia, drojdie și apoi apă, dar n-am făcut așa și nu știu să vă dau detalii).

Frâmântatul, cum spuneam, a durat o oră. La început mi-a plăcut, era o senzație minunată iar ideea că fac propria mea pâine țărănească în bucătăria mea urbană era destul cât să nu simt că mă dor mâinile. După vreo patruzeci de minute însă m-au cam lăsat puterile și cu greu am reușit să duc munca la bun sfîrșit. Apoi a venit partea frumoasă în care am urmărit coca cum crește (a stat cam o oră la dospit) și apoi, partea și mai frumoasă în care am urmărit-o cum se rumenea la cuptor. Am așezat-o în mai multe vase ca să văd cum se face și astfel am ajuns la concluzia că următoarea dată o voi pune direct în tavă.

După ce a dospit, am pus făină pe un fund de lemn și acolo i-am dat formă pâinii luând coca și modelând-o cu mâinile. Apoi am așezat-o în vasele de care ziceam mai sus presărate cu făină (trei vase de ceramică de diverse mărimi și într-o formă de chec). Și după o oră de stat la cuptor….Minune! S-a copt delicioasa pâine țărănească la mine în bucătărioară.

decorette-paine-coapta-in-casa  decorette-paine-facuta-acasa decorette-paine-taraneasca-in-casa decorette-paine-traditionala-facuta-in-casa decorette-paine-traditonala-in-casa

Ei, cam asta e povestea pâinii țărănești care m-a determinat pe mine să-mi fac un program de copt pâine. Cam așa cum am văzut că ne învață Andie.

Cât despre această tură de pâine, vă spun că prima felie din ea a luat calea cea ponegrită de unii a pâinii cu untură, sare, boia și ceapă roșie, iar restul…a fost mâncată bucățică cu bucățică cu mare poftă, în diverse combinații, timp de 5 zile.

Acum spuneți și voi: nu merită minunăția asta de pâine să intre în rubrica chic bites?!

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *