„Și mai fă niște ornamente!” mi-a zis

De vreo câteva luni e o gălăgie aproape insuportabilă. Cel mai deranjant e zgomotul de fond: sunet de metrou acompaniat de zornăitul veselei dintr-o cantină plină ochi. Nu se mai înțelege gând cu gând, nu se mai adună idee cu idee, nimic și nimic nu pare să poate schimba dominația apăsătoare a acestui haos. După o vreme însă…o voce reușește să se facă auzită. Nu-i stridentă, nici măcar foarte puternică nu-i dar are o forță ce pare să transmită niște unde care reduc încet, încet zgomotul de fond. Imaginați-vă pe fast forward înflorirea unui trandafir și veți întelege pe deplin această voce. „Ascultă”, zice, „mi se pare că ești cam debusolată”. „Eu?” intreb. „Ai probleme de sănătate?” spune. „…nu…” bângui eu. „Ceva încurcături financiare? Ți-ai pierdut job-ul? Locuința?” ” Nu, Doamne ferește!” zic. Ea continuă: „Ai amant?” „Nu!” îi strig. „Atunci revino-ți! Adună-ți gândurile astea de fac atâta gălăgie și revino-ți! Auzi? Și mai fă niște aranajamente din alea sau ornamente sau ce faci tu acolo că par să te relaxeze!”…

decorette-jerbera

Comments

comments

3 thoughts on “„Și mai fă niște ornamente!” mi-a zis

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *