10 pași

2015 este primul an în care am SCRIS pe o bucată mică de hârtie câteva așa zise rezoluții. Șapte mai exact. Sigur că la fiecare început de nou an mi-am propus diverse dar niciodată nu am considerat că ar fi important să le scriu. Anul ăsta însă am simțit că așa e mai sigur și că odată “tipărite” obiectivele se vor întipări bine de tot și în mintea mea și astfel vor avea șanse mai mari să fie realizate.

Unul dintre cele șapte puncte este să fac demersuri ca să îmi simplific viața.

simplific viata

Pentru că 2014 a fost anul în care am simțit, poate cel mai acut, că nu am timp. Aproape niciodată nu am avut destul timp. Timp să ma văd cu prietenele, timp destul pentru mine, timp suficient pe care să îl petrec cu familia, timp să citesc tot ce aș fi vrut, timp să fac un plan ca să mâncăm mai sănătos și timp pentru alte asemenea chestiuni care, guess what, necesită…timp.

Așa că iată-mă acum construind adevărate strategii pentru a câștiga lupta asta cu timpul. Și tare mi-aș dori ca la sfârșitul lui 2015 să pot spune că am reușit să îmi simplific anumite aspecte din viața de zi cu zi așa încât să adun mai multe clipe despre care să pot spune că le-am petrecut așa cum mi-aș fi dorit. Că până la urmă despre asta e vorba, nu? Să folosim timpul pe care îl avem în cel mai bun mod cu putință și nu să ne umplem ziua cu tot de felul de acțiuni și operațiuni care nu aduc niciun dram de bucurie.

Și pentru ăsta este un blog cu idei pentru casă și acasă, voi descrie aici planul meu de bătaie pentru o mai bună organizare a casei. Așadar iată marele planul, cu cei 10 pași care ar trebui să facă diferența.

1. Fiecare obiect din casă trebuie să aibă un loc al lui. Asta deja am implementat în ultimele luni și vă spun cu mâna pe inimă că, mai ales pentru un om dezorganizat, această regulă e de aur și face minuni. Telecomenzi, chei, nasturi, șurubelnițe, eșarfe, facturi de plătit, stocul de săpun, toate, absolut toate, au de acum un loc. Cutii, cutiuțe, coșuri, tăvi, diverse obiecte decorative pot reprezenta spații de depozitare, suporturi sau ascunzători :)

solutii-depozitare

2. O dată pe săptămână dau o raită prin toate încăperile ca să pun la loc tot ce se găsește aiurea prin casă. În special într-o casă cu copii, obiectele apar și dispar în și din cele mai neașteptate locuri.

3. În privința actelor fac în continuare ceea ce am descris în postarea dedicată acestui subiect, dar în plus mi-am propus să întocmesc un Mare Dosar al casei, la care să am acces rapid și în care să am, printre altele, copii ale actelor importante, contactele cele mai utile, informațiile relevante pentru familie.

e7b2212ee107a5f7b7357e5d87860eaa1

4. Limitez pe cât posibil achiziționarea pieselor vestimentare. Greu? Nu chiar. Am făcut un experiment acum doi ani: din martie până în septembrie nu mi-am cumpărat nici măcar UNA bucată hăinuță, bluziță, fustiță, rochiță sau alte -ițe de îmbrăcat. Și vreți să aflați rezultatul experimentului? În primul rând, cu toate că la început părea imposibil, chiar am găsit cu ce să mă îmbrac. Toată vara! În plus, satisfacția din septembrie, când am încheiat experimentul și m-am felicitat că am rezistat nenumăratelor tentații a fost de neprețuit. Acum îmi propun să fac același lucru, doar că sper să dureze tot anul. Poate nu va fi chiar atât de drastică limitarea, dar oricum sunt sigură că îmi va simplifica într-un anumit fel viața. Asta pentru că tot la acest pas trebuie să trecem și faptul că e musai-musai să dau/vând tot ceea nu am purtat în ultimul an.  Pentru că, am obervat, e plăcerea mai mare atunci când ai de ales dintr-un șifonier organizat, cu mai puține haine decât atunci când trebuie să scoți varianta câștigătoare dintr-un maldăr ciufulit.

262787e9dca2a697c5e9b5fc35cc6294

5. Și acum o problemă spinoasă tare: obiectele vechi. Așadar, obiectele vechi la care țin atât de mult și care momentan sunt păstrate în două, trei cutii: ori sunt puse în casă, la vedere, cu rol decorativ sau utilitar ori…pleacă la mama :)

6. Meniul săptămânal. Am încercat și anul trecut să-l implementez dar m-am lăsat păgubașă după două săptămâni. Mi s-a părut că nu-i de mine, că e prea meticulos, că trebuie să fii mult prea organizat, că cere un prea mare efort inițial și, ca să fiu sinceră, nici faptul că acum găsești câte un Mega la fiecare colț de stradă nu m-a prea ajutat. Dar e din nou pe listă pentru că simt că odată trecută perioada de adaptare, un astfel de meniu poate reduce timpul petrecut în bucătărie, cheltuielile cu mâncarea și totodată și risipa.

7. Cumpăr cadouri în avans. Pentru colegii mei, colegi și prieteni ai copiilor, pentru prietene și prieteni, nași, cumnate și cumnați, verișoare și alte rubedenii. Și, să-mi fie cu iertare, unele le iau chiar la reduceri :) De ce aș face 10 drumuri pe an pentru a căuta diverse cadouri când pot face unul sau două? Și nu săriți, că dedic tot atâta atenție și le iau cu drag, doar că scutesc câteva ore bune pe care pot să le petrec chiar cu persoanele cu pricina.

8. Cumpăr puține haine copiilor. Am trecut de febra primilor doi ani în care toate hainele par adorabile și copilul trebuie neaparat să aibă dacă nu 10 hanorace cu ursuleți, pinguini, pisicuțe și maimuțe, măcar vreo 8, hai 9. NU. Acum treaba stă cam așa: copilul are două hanorace și în caz că mergem împreună la cumpărături și își dorește foarte tare încă unul poate îl va primi. Oricum, copilul (mic ori mare) nu mai vrea să îmbrace chiar orice și atunci, chiar și el, preferă să aibă două, trei lucrușoare pe care le poartă cu plăcere decât să aibă o mulțime din care nici nu mai știe ce să aleagă.

9. Într-o locuință cu copii, cu cât sunt mai puține NU-uri cu atât e lumea mai fericită. Zic și eu, fără să intru în vreo polemică de parenting. Ideea e că dacă e plină casa de obiecte prețioase, canapele albe, veioze de colț stând într-un echilibru aproape imposibil, cu atât va fi mai stresantă conviețuirea. Așa că, pe lângă aspectul practic de a nu avea unde așeza toate mărunțișurile vechi pe care le-am adunat sârguincios, am de gând să țin mereu casa în așa fel încât atmosfera ei să fie prietenoasă, foarte, foarte child friendly. E banal, știu, dar uneori uităm că pentru ăștia mici e mult mai importantă joaca decât grija față de nu știu ce vază veche a bunicii a cărei distrugere nouă ne-ar putea provoca palpitatii.

10. Fac planuri. Am observat în ultimul timp că, pe lângă multitudinea de liste care îmi umple laptopul și agenda, faptul că fac planuri scrise ajută foarte mult la simplificarea organizării vieții cotidiene (casnice, zic). Și chiar și pentru copii e foarte important să știe de planuri. Așa că, deși pare desprinsă din board-urile de pinterest ale mămicilor americane, voi întocmi și voi afisa undeva în casă un fel de planner. Cu activități, date importante, zile de naștere, excursii, vacanțele școlare, drumuri și lucruri care trebuie neaparat făcute (pentru a avea dispobibilitatea copiilor și a face ce trebuie să facem fără prea mare scandal din partea lor). Iar planner-ul va fi afișat în așa fel încât să poate completa și ei.

10881917_315783121960049_7530301019359504932_n

De fapt, îmi doresc un 2015 simplificat. Ce am scris în această postare este planul meu pentru a simplica ceea ce înseamnă parte organizatorică a vieții de acasă. Este planul venit din partea rolului meu de mamă și soție. Desigur că am planuri și pentru celelalte laturi ale vieții mele și celelalte roluri ale mele  vor trebui și ele să își facă lecțiile astfel încât, la sfârșitul anului să pot spune că am avut mai multe momente plăcute, a fost aproape totul mai simplu și am făcut mai mult din ceea ce mi-am dorit să fac.

Voi? Voi ce planuri v-ați făcut pentru 2015?

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *