O zi obișnuită de duminică

Cine nu iubește zilele de duminică? Dar diminețile dulci, calde și leneșe din ziua a șaptea? Dimineți dulci și leneșe am zis? Oh, nu, așa ceva nu există când sunt copii mici în casă! Pot fi dulci și calde, cu siguranță, dar leneșe… niciodată!

Nu știu cum o fi pe la alții (de fapt, ba da, cam știu: tiparul e același!) dar la noi ORICE diminineață începe cam așa: o, cât o fi ceasul de se aude B, și ce-i zgomotul ală oare? De ce naiba m-am culcat așa de târziu, bată-l vina de film și așa n-am înteles nimic că am prins doar sfârșitul, diseară-i musai să mă culc mai devreme, imediat după ce termin vasele…a, vasele, azi îs incă acolo, nu le-am mai spălat aseară…

mami, mami! fac pipi!

mami, mami, unde-i bluza aia de ieri?

aia murdară, plină de pete?

da, da, aia o vreau!

of, mai bine nu o băgam la spălat, că-i udă acum…să vezi ce mă așteaptă…mai bine mă duc să pun cafeaua…

vreau cereale! vreau și eu cafea! vreau pâine cu gem! ba nu, cu miere! vreau CLĂTITE! nu, nu tort de clătite mai bine!

Apoi lucrurile se complică, se ramifică, răs-ramifică și complică din nou în funcție de zi. Așa sunt deci diminețile. Dar, știți ce? Eu le IUBESC.

decorette-mic-dejun-sanatos

Comments

comments

2 thoughts on “O zi obișnuită de duminică

  1. ma sperii!!!! atunci cand ma gandesc la facutul de copii, vizualizez un numar aproape infinit de dimineti cand ar trebui sa ma trezesc sa fac ce zici tu acolo :)))))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *