Înainte și după: un scaun vechi de 100 de ani

Acest scaun vechi a aparținut bunicului meu care l-a folosit pe post de scaun de dentist. Povestea e lungă și se întâmpla pe la mijlocul secolului trecut, atunci când așa ceva nu părea imposibil. Știind bine istoria acestui scaun pe care îl bănuiesc a fi un Thonet, mi-a fost așa de milă de el încât nu m-a lăsat inima să îl arunc. L-am fotografiat, m-am gândit preț de cîteva zile cam cum aș vrea să arate în noua lui viață, ce fel de viață aș vrea aibă și, după ce toate astea au fost lămurite, l-am dus la un domn tare priceput în astfel de chestiuni. Nu, de data asta am hotărât să nu îl vposesc eu (deși încă mai am din vopseaua Annie Sloan) pentru că îmi doream foarte mult să refac partea de tapițerie așa cum trebuie, și anumte cu arcurile originale. Așa că, în loc să îl vopsesc eu, am preferat să îl duc la un atelier unde a avut parte de toooot tratamentul de întinerire care i se cuvine unui nonagenar.

20160414_102438

Eu am ales însă nuanța și am cumpărat pânza și șnurul pentru tapițerie (de fapt, am cumpărat o panglică drept pentru care am suportat cele 5 minute de instrucție cu privire la diferența dintre panglică și șnur atunci când vine vorba de tapițerie).

Rezultatul este unul care tare îmi place și sunt nespus de mulțumită că nu am aruncat scaunul așa cum am fost sfătuită. Că deh, ce să mai faci cu prăpăditul ăsta de 100 de ani?

IMG_6187

IMG_6167

IMG_6161

Odată cu restaurarea acestui scaun vechi mi se întărește din nou convingerea că piesele vechi pot fi o variantă foarte economică de   a personaliza un spațiu și de a-i conferi ceva original. Spuneți și voi: nu era păcat să ajungă scaunul pe foc?

 

Comments

comments

10 thoughts on “Înainte și după: un scaun vechi de 100 de ani

  1. Bun gasit. Felicitari pentru initiativa. La randul meu, am restaurat 4 scaune si o bancuta stil Art Nouveau dar am facut acest lucru singura. Cel mai greu a fost sa vopsesc, pensula lasa urme, asa ca am cumparat un pistol special, vopsea aurie, material plusat de la un magazin de metraje si pioneze aurii. Iti trebuie multa rabdare si dragoste pentru ceea ce faci.
    o mica precizare pentru cei ce au scris mai sus: TAPISERIA este o opera de arta ce apartine unui artist plastic. MESTER TAPISER nu exista, exista MESTER TAPITER, care se ocupa de TAPITERIE, adica exact subiectul articolului la care s-a comentat.

    1. Felicitari pentru cele restaurarea celor 4 scaune si a bancutei. Mi-ar placea sa vad poze :)
      Intr-adevar, daca nu exista dragostea pentru piesele vechi e foarte greu sa vezi potentialul din ele.
      Si multumim si pentru precizare.

    1. Amy draga, tot secretul in a vedea frumusetea acestor piese vechi sta in exercitiu :) La inceput nici eu nu gaseam imediat acel ceva in obiectele astea vechi, dar acum vad potentialul in prima clipa :D. Ma bucur ca iti place!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *