Ion, Toader și medierea

Azi povestim despre mediere. Și de ce scriu eu despre mediere? În primul rând ca să mai rupem bellissima noastră rutină. În al doilea rând pentru că am o prietenă bună care se străduiește să facă munca asta de mediator și m-am gândit că așa aș putea să o ajut și eu. Indirect, ce-i drept, dar pe de altă parte dacă măcar un drag cititor al blogului își va aminti la momentul oportun că a citit aici despre mediere deja pot spune că articolul a avut sens. Și pentru că am văzut că a scris Chinezu despre mediere  gândindu-se că ar fi bine să audă cât mai multă lume despre această procedură salvatoare de timp și bani iaca scriu și eu.

Așadar…ascultați aici poveste:

Ion către Mărie (întorși în sat după un an de muncă la oraș):

– Mărie, ia zi-i tu, nu ti se pare că-i ceva schimbat la gardu’ nost’?

– Ba da, Ioane!Acuma că zici…

– Așe! Ui cum mere el drept până acolo și dup-aia face o buclă mare de ajung taman ăia doi vișini bătrâni la Toader în grădină! Ia că mă duc să-i zâc lui Toader…

– Ia spune măi Toadere, cum se face de gardu’ meu mere drept așe pân‘ la vișini și acolo face bucla aia de ajung vișinii mei în grădina ta?

– Nu știu, Ioane, zău! Io cred că așe era, să știi!

– Așe era, zici? Adică nu era și el drept ca tăte gardurile din sat?

– Nu știu, Ioane, o fi fost cândva.

– Ia lasă că-i zâc Măriei să-mi cate țidula aia cu pâmântul de o ține ascunsă sub saltea. Și o să vezi tu acolo cum gardu’ meu musai să fie drept!

– Da’ ia lasă că-i zâc și eu Getuței să-mi scoată de une o ști ea țidulă, că sigur am și io!

– Auzi, mă Toadere, io te dau în judecată! Cu țidulă sau fără, io zâc că pământul meu nu făcea bucle și că tu ai mutat gardul! De ce nu știu, că doar vișine oricum cădeau peste gard și la tine că altfel din ce făcea Getuța gemu’ ăla bun de vișine?

– Ce faci, Ioane? Mă chemi la tribunal? N-am mutat eu niciun gard!

– Da! La Judecătorie, Tribunal și chiar la Curtea de Apel, de-o fi să fie! Și-o să cheme domn’ judecător și expert, bagă de seamă, pe care o să-l plătești tu!

– Ce o să cheme?

– Expert! Să facă expertiză!

– Da de unde știi tu din astea, mă Ioane?

….

– Auzi Toadere, m-am gândit! Nu te dau în judecată dacă ești de acord să ne mediem.

– Ce să facem?? Unde? Aicea în fundu’ curții? Bată-te Dumnezeu, ce-o să zâcă lumea?! Mai bine dă-mă în judecată!

– Mă Toadere, tu știi ce-i aia mediere? Mediator?

– Nu știu, Ioane, da’ sunt sigur că tu știi.

– Știu. Îi mai ieftin și durează mai puțin să-mi iau vișinii înapoi. Sau să ne înțelegem în vreun fel fără să te chem la tribunal.

….

– No, deci ne-am înțeles Ioane? Ești de acord să-mi dai mie vișinii și io-ți dau locul de fântână?

– Îs de acord. Locul ăla în care zicea mumă-ta că-i apa cea mai bună.

– Da, Ioane, ăla.

– Așadar, dvs. obțineți terenul pe care sunt vișinii și dvs, domnule, primiți o bucată de teren pe care să săpați fântâna.

– Da, domnule mediator.

– Auzi mă Toadere…de ce naiba ți-or trebuit ție vișinii ăia bătrâni?

– Ca să-mi agăț hamacul, Ioane, că Getuța zâce că de pomii ăștia tineri de-i am io nu mă lasă.

Așadar, dragii mei, dacă vreodată veți fi dați în judecată sau de veți vrea să târâți pe cineva prin tribunale (ceea ce nu vă doresc deloc) să vă amintiți că există și medierea. Și poate cădeți la pace.

8c6ee5e52ad2b26b6270abc9d323ca1c

p.s. Si vorba unui prieten mediator:  ”Medierea îți oferă dreptul de a nu fi judecat dar te obligă să gândești.”

foto credits: Garden Design

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *