Cum îi învățăm pe copii ce este frumos și ce nu?

Cât este de ușor sau de greu să-i învățăm pe cei mici ce este și ce nu este frumos? Cât știu ei înșiși să găsească și să vadă frumusețea din jurul lor? Care-i treaba cu simțul estetic? Toate astea sunt întrebări la care aș vrea să găsesc niște răspunsuri mulțumitoare zilele astea pentru că simt că e musai să acord o oareșce atenție acestui subiect. Nu de alta, dar fiind bombardați de tot felul de orori estetice (scuzați-mi vă rog exprimarea dură) copiii mei par a înțelege complet greșit frumusețea. De exemplu, ieri: “Mami, mami, vreau să-mi cumperi pantofi din ăia cu sclipici și cu luminițe!“ Adică nu-i destul că au pe ei o cantitate enormă de sclipici mai trebuie să și lumineze în toate culorile curcubeului, nu?  Am un arsenal de astfel exemple cu care să defilez și cu care să mă conving (dacă mai e cazul) că se impune un îndreptar în acest domeniu pe care, cu toate că uneori nu pare, nu l-am neglijat nici până acum. Am avut grijă să le explic că nu tot ce strălucește e frumos, că o ținută complet roz, cu zorzoane aplicate în toate locurile posibile nu e chiar cea mai potrivită ținută deși aduce mult cu ceea ce poartă Barbie în Fairytopia și că nici toate casele violet nu sunt chiar cele mai frumoase doar pentru că seamănă cu palatele prințeselor din povești. În cazul băieților e un pic mai ușor: simplitatea își găsește, uneori cel puțin, locul, pe când în lumea fetelor (de azi!) e mult mai greu să introduci conceptul de simplitate.

Nu știu dacă are legătură cu faptul că de mică am fost cumva protejată de elemente prea-strălucitoare-împopoțonate-exagerate-ce-tind-spre-kitsch și am trăit mai degrabă înconjurată de lucruri simple dar eu aleg, într-o proproție covârșitoare, varianta simplă în locul variantei complicate în ce privește latura estetică a lucrurilor. Ceea ce desigur, are, pe lângă părțile bune și părți extrem de nefavorabile: nu voi ajunge niciodată un fashion icon sau vreun mare vizionar pentru că, pur și simplu, nu-mi asum riscuri (asta presupunând că aș avea restul de calități cerute pentru statutul cu pricina). Sau voi rata șansa să recunosc anumite piese de artă contemporană în caz că sunt prea…stridente. Revenind la ceea ce mi-ar plăcea să le transmit copiilor, nu cred că vreau să-i fac să aleagă neaparat variantele simple, la fel ca și mine. Nu asta vreau să-i învăț. Ci mai degrabă aș vrea să le arăt că există frumusețe (chiar multă frumusețe) și în lucrurile simple, dincolo de sclipici și culori puternice și că, unele obiecte simple pot să ne determine să fim mai creativi și să ne lase imaginația să-și facă de cap. Și că de multe ori, simplitatea este o expresie a rafinamentului.

Ăsta este doar un prim articol dintr-o serie în care voi căuta soluții și alternative pentru educarea simțului estetic. Știu că puține lucruri sunt acceptate ca frumuseți absolute și că întotdeauna se vor găsi persoane care să spună despre ceva considerat de majoratea frumos că e urât și invers, dar totuși cred că o minimă educație estetică se poate face. Sper ca până la urmă să-mi pun la punct un plan de atac împotriva invaziei pieselor de prost gust care, cu toate eforturile mele, vin peste noi și pun adesea stăpânire pe simțurile nevinovate ale copiilor din dotare.

Dar până la planul de atac, să vă arăt și la ce mă gândesc eu când zic simplu. Sunt și multe alte forme ale simplității pe care le apreciez, dar acum mă bucur că am descoperit că și la noi există oameni minunați care creeză și dezvoltă proiecte de arhitectură și design pentru copii și care au în vedere că e musai să găsească forme prin care să-i îndrume pe copii spre a cunoaște și a aprecia această latură a lumii care îi înconjoară: lumea construită. Prin joacă, normal, că altfel cum?


ll_03







 

ll_04O grădiniță, o căsuță-loc-de joacă și un joc format dintr-un set de căsuțe din lemn. Aceste proiecte sunt realizate de biroul de arhitectură SYAA, birou distins cu numeroase premii. Unul dintre crezurile echipei acestui birou este acela că simțul estetic și interesul pentru mediul construit se cultivă încă din primii ani de viață. Cât de adevărat!

Dacă vreți să vedeți mai multe detalii privind aceste proiecte, precum și o descriere a lor o puteți face citind această broșură numită Arhitecturi mici. 

ll_06 ll_08 ll_09

MG_7356-copy DSC02795-1-1100x675 11H_051 11H_031

11H_021

Prima concluzie: oferindu-le elemente simple copiilor, acestia nu doar că primesc o lecție despre frumusețea regăsită în simplitate dar primesc și șansa să-și imagineze tot ceea ce vor și să creeze. Iar asta e grozav, nu credeți?

Va urma :)

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *